plescăit
Etimologie
Din a plescăi.
Pronunție
- AFI: /ples.kəˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului plescăit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plescăit | plescăituri |
| Articulat | plescăitul | plescăiturile |
| Genitiv-Dativ | plescăitului | plescăiturilor |
| Vocativ | plescăitule | plescăiturilor |
- zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admirația.
- zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare; plescăire, plescăitură; pleoscăit.
- (rar) pocnet.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online