frige

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină frigere.

Pronunție

  • AFI: /'fri.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) frige
Infinitiv a (se) frige
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) frig
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) frigă
Participiu fript
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie.
  2. (v.tranz. și refl.) a facesufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde.
    M-am fript la deget, de la plită.
  3. (despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) a provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).
  4. (v.intranz.) (despre corpuri fierbinți) a iradia căldură mare; a dogori.
  5. (v.refl. fig.) (fam.) a se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • (tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală


Traduceri

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
frige
Activ Pasiv
Infinitiv frige friges
Prezent friger friges
Perfect frigav frigavs
Supin frigett frigetts
Imperativ frige
Participiu
Prezent frigivande, frigivandes
Perfect frigiven
  1. a elibera

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate