puf

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din bulgară пух (puh), sârbocroată puh.

Substantiv


Declinarea substantivului
puf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puf pufuri
Articulat puful pufurile
Genitiv-Dativ pufului pufurilor
Vocativ pufule pufurilor
  1. (de obicei cu sens colectiv) pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc.
  2. (cu sens colectiv) peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață.
  3. (cu sens colectiv) părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale.
  4. (cu sens colectiv) perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc.
  5. obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf sau din alt material pufos.
  6. (spec.) minge de badmington.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic


Traduceri

Etimologie

Din franceză pouf.

Substantiv


Declinarea substantivului
puf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puf pufuri
Articulat puful pufurile
Genitiv-Dativ pufului pufurilor
Vocativ pufule pufurilor
  1. scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer.


Traduceri

Referințe