păianjen
Aspect
Etimologie
Din slavă *pajončina.
Pronunție
- AFI: /pəˈjan.ʒen/
Substantiv
Declinarea substantivului păianjen | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | păianjen | păianjeni |
Articulat | păianjenul | păianjenii |
Genitiv-Dativ | păianjenului | păianjenilor |
Vocativ | păianjenule | păianjenilor |
- grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă.
- animal care face parte din acest grup.
- unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă.
- (sport) fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei.
- (reg.) prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt.
Sinonime
- 1, 2: paing, chica-voinicului, prăștină
- 4: vinclu
Omonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
arahnidă
|
|