răspăr

română

Declinarea substantivului răspăr
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răspăr	invariabil
Articulat	răspărul	invariabil
Genitiv-Dativ	răspărului	invariabil
Vocativ	răspărule	invariabil

în răspăr =
- împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor.
- împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare.
- potrivnic, ostil; echivoc.
În răspărul... = în ciuda..., în pofida...
A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr =
- a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs.
- a dojeni aspru, a brusca.
(rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți.