rampă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rampe, germană Rampe.

Pronunție

  • AFI: /'ram.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rampă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rampă rampe
Articulat rampa rampele
Genitiv-Dativ rampei rampelor
Vocativ rampă rampelor
  1. platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor.
  2. balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) unui pod.
  3. barieră.
  4. partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivaltă; (p.gener.) scenă.
  5. porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării.
  6. lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A chema la rampă = a cere, prin aplauze, ca artiștii să reapară pe scenă
  • A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului


Traduceri

Anagrame

Referințe