rampă
Etimologie
Din franceză rampe, germană Rampe.
Pronunție
- AFI: /'ram.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rampă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rampă | rampe |
| Articulat | rampa | rampele |
| Genitiv-Dativ | rampei | rampelor |
| Vocativ | rampă | rampelor |
- platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor.
- balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) unui pod.
- barieră.
- partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivaltă; (p.gener.) scenă.
- porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării.
- lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat.
Cuvinte compuse
Expresii
- A chema la rampă = a cere, prin aplauze, ca artiștii să reapară pe scenă
- A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online