ranfluare

română

Etimologie

Din verbul a ranflua (după franceză renflouage).

Pronunție

• AFI: /ran.flu'a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ranfluare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ranfluare	ranfluări
Articulat	ranfluarea	ranfluările
Genitiv-Dativ	ranfluării	ranfluărilor
Vocativ	'	'

1. operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate.

Antonime

• scufundare

Cuvinte derivate

• ranflua
• ranfluat

Cuvinte apropiate

cuvinte corelate

alimbare ancoră arboradă arboret artimon bigă bompres bord bordaj calaj carenă castel central catarg cârmă cheson chilă cocă dezeșuare doc doc plutitor doc uscat dunetă eche elice eșuare etambou etambreu etravă far

flotabilitate flotă flotor foc greement gabie operă moartă parâmă pavilion pânză pescaj port proră pupă radă ruf sonar strai șantier naval tendă trinchet troță țapapie varangă vâslă velatură velă vergă

Traduceri

acțiunea de a ranflua

engleză: refloating (English)

franceză: renflouage (français) m.

Referințe

• DEX online