ranfluare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a ranflua (după franceză renflouage).

Pronunție

  • AFI: /ran.flu'a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ranfluare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ranfluare ranfluări
Articulat ranfluarea ranfluările
Genitiv-Dativ ranfluării ranfluărilor
Vocativ ' '
  1. operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe