rondelă
română
Variante
Etimologie
Din franceză rondelle.
Pronunție
- AFI: /ron'de.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rondelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rondelă | rondele |
| Articulat | rondela | rondelele |
| Genitiv-Dativ | rondelei | rondelelor |
| Vocativ | rondelă | rondelelor |
- piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse.
- căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare.
- disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor.
- porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online