rue
Aspect
![]() |
(English)
Etimologie
Din engleza veche hrēow < de origine germanică.
Pronunție
- AFI: /ruː/
Substantiv
rue, (nenumărabil)
- (înv.) regret, mustrare, remușcare
- (înv.) compasiune, milă, compătimire
Sinonime
- 1: regret, repentance
- 2: compassion, pity
Cuvinte derivate
Etimologie
Din engleza veche hrēowan, poate influențat de hryggja din nordică veche < origine germanică.
Verb
Conjugarea verbului to rue | |
Infinitiv | to rue |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
rues |
Trecut simplu | rued |
Participiu trecut | rued |
Participiu prezent | ruing, rueing |
Etimologie
Din anglo-normandă ruwe, care provine din franceza veche rue < latină rūta. Provine greacă antică ῥυτή (rytí).
Substantiv
rue, pl. rues
Sinonime
Referințe

(français)
Etimologie
Din latină rūga ("rid, zbârcitură, cută").
Pronunție
- AFI: /ʁy/
Substantiv
rue f., rues pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Etimologie
Din latină rūta < greacă antică ῥυτή (rytí).
Substantiv
rue f., rues pl.
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Omofone
Etimologie
Derivat regresiv din ruer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru ruer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru ruer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru ruer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru ruer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ruer.