Sari la conținut

rue

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Rue, rué

(English)

Etimologie

Din engleza veche hrēow < de origine germanică.

Pronunție


Substantiv

rue, (nenumărabil)

  1. (înv.) regret, mustrare, remușcare
  2. (înv.) compasiune, milă, compătimire

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din engleza veche hrēowan, poate influențat de hryggja din nordică veche < origine germanică.

Verb


Conjugarea verbului
to rue
Infinitiv to rue
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 rues
Trecut simplu rued
Participiu trecut rued
Participiu prezent ruing, rueing
  1. (ieșit din uz) a cauza remușcări
  2. (ieșit din uz) a cauza milă
  3. a regreta, a-i părea rău de, a avea remușcări
    I rued the day I crossed paths with her.
  4. (înv.) a compătimi

Etimologie

Din anglo-normandă ruwe, care provine din franceza veche rue < latină rūta. Provine greacă antică ῥυτή (rytí).

Substantiv

rue, pl. rues

  1. virnanț, rută

Sinonime

Referințe




La Rue de la Rue (în Suèvres, Franța)

(français)

Etimologie

Din latină rūga ("rid, zbârcitură, cută").

Pronunție


Substantiv

rue f., rues pl.

  1. stradă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din latină rūta < greacă antică ῥυτή (rytí).

Substantiv

rue f., rues pl.

  1. virnanț, rută

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Omofone

Etimologie

Derivat regresiv din ruer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru ruer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru ruer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru ruer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru ruer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ruer.

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=rue&oldid=990841”