răsfrânge
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rəs'frɨn.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului răsfrânge | |
Infinitiv | a răsfrânge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
răsfrâng |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răsfrângă |
Participiu | răsfrânt |
Conjugare | III |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a (-și) reflecta lumina proiectată asupra lor.
- (v.tranz. și refl.) a (se) refracta.
- (v.refl.) (despre sunete) a se întoarce sub formă de ecou; a se repeta.
- (v.refl.) a se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva.
- (v.refl. tranz.) a (se) oglindi, a (se) reflecta.
- (v.tranz. și refl.) (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) a (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online