spicui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din spic + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /spi.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
spicui
Infinitiv a spicui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spicuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spicuiască
Participiu spicuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a culege spice din lan; a aduna spicele rămase după secerat.
  2. (v.tranz.) (fig.) a culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe