stâlp

română

Etimologie

Din slavă (veche) stlŭpŭ.

Pronunție

• AFI: /stɨlp/

Substantiv

Declinarea substantivului stâlp
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stâlp	stâlpi
Articulat	stâlpul	stâlpii
Genitiv-Dativ	stâlpului	stâlpilor
Vocativ	stâlpule	stâlpilor

1. lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pământ, care servește pentru a susține ceva; element masiv de construcție, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii, confecționat din lemn, din metal, din beton armat etc., care servește la susținerea unei clădiri, a unei instalații, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc.
2. picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat).
3. porțiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susținerii tavanului unui abataj.
4. (fig.) persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva.

Cuvinte derivate

• stâlpar
• stâlpișor
• stâlpuleț
• stâlpușor

Cuvinte compuse

• stâlpul casei

Expresii

• Stâlp de cafenea = persoană care își petrece timpul prin cafenele

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online