trânti

română

Din bulgară търтя (tărtja).

(v.tranz.) a arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc.
(v.tranz.) a culca la pământ, a doborî.
(v.tranz.) (despre animale de călărie) a arunca pe călăreț din șa, a da jos.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă.
(v.tranz.) a face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
(v.refl.) a se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
(v.tranz.) a-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
(v.refl. recipr.) a se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a face, a produce (cu energie, repede, în grabă).
(v.tranz.) a spune ceva nepotrivit, nelalocul lui.