târî
Aspect
Vezi și : tari, tarì, țări, tarî |
Etimologie
Din slavă (veche) trĕti.
Pronunție
- AFI: /tɨˈrɨ/
Verb
Conjugarea verbului târî | |
Infinitiv | a târî |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
târăsc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să târască |
Participiu | târât |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal.
- (v.tranz.) a lua, a purta, a duce cu sine.
- (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena.
- (v.refl.) a merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ.
- (v.refl.) a merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele.
- (v.refl.) (despre obiecte care atârnă) a atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ.
Cuvinte derivate
Expresii
- A târî barca pe uscat = a trăi greu
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online