umbrage

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche < latină umbrāticus.

Pronunție

  • AFI: /'ʌmbrɪdʒ/


Substantiv

umbrage, pl. umbrages

  1. supărare, pică, ranchiună
    Alice took umbrage at John's rudeness.
  2. îndoială, dubiu, suspiciune
  3. (spec.) frunziș
  4. (ieșit din uz) umbră

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to umbrage
Infinitiv to umbrage
Prezent simplu
pers. 3 sg.
umbrages
Trecut simplu umbraged
Participiu trecut umbraged
Participiu prezent umbraging
  1. a supăra, a ofensa
  2. a umbri, a adumbri

Sinonime

Referințe