volta

Vezi și : Volta, voltă

română

Etimologie

Din italiană volta.

Pronunție

• AFI: /ˈvol.ta/

Substantiv

Declinarea substantivului volta
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	volta	volte
Articulat	volta	voltele
Genitiv-Dativ	voltei	voltelor
Vocativ	-	-

1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri.
2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta).

Sinonime

• 2: voltă

Locuțiuni

• prima volta
• secunda volta

Traduceri

semn de repetiție

engleză: volta (English)

Etimologie

Din italiană voltare sau franceză volter.

Pronunție

• AFI: /volˈta/

Verb

Conjugarea verbului volta
Infinitiv	a volta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	voltez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să volteze
Participiu	voltat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (mar.) a executa, a face să execute o voltă.

Cuvinte derivate

• voltare
• voltat

Cuvinte apropiate

• voltă

Traduceri

a executa o voltă

franceză: volter (français)

italiană: voltare (italiano)

Interjecție

volta!

1. (mar.) comandă pentru a opri virarea.

Traduceri

comandă

Etimologie

Din voltă.

Pronunție

• AFI: /ˈvol.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru voltă.

Referințe

• DEX online

---

corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină *volvita sau *volŭta, care provine din volūta < forma feminină al lui volūtus < participiu trecut al lui volvō.

Pronunție

• AFI: /ˈbolta/
• AFI: /ˈvolta/

Substantiv

volta f.

1. oară, dată

Referințe

• Wikizziunariu

---

engleză

(English)

Etimologie

Din italiană volta.

Pronunție

• AFI: /ˈvoʊltə/
• AFI: /ˈvɒltə/

Substantiv

volta, pl. voltas

1. (muz.) volta
2. (dans) volta

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină *volvita sau *volŭta, care provine din volūta < forma feminină al lui volūtus < participiu trecut al lui volvō.

Alternativ participiul trecut al lui volgere (volto), sau din verbul voltare.

Pronunție

• AFI: /ˈvɔlta/

Substantiv

volta f., volte pl.

1. oară, dată

   Due volte alla settimana.

2. rând, tur
3. (arhit.) boltă, arc, arcadă
4. (anat.) boltă

Sinonime

• 1-2: turno, momento
• 3: cupola, volterrana, arco, arcata, soffitto, cielo

Cuvinte derivate

• giravolta
• talvolta

Locuțiuni

• alla volta
• alla volta di
• a volte
• alle volte
• c'era una volta
• delle volte
• per volta
• qualche volta
• una buona volta
• una volta
• una volta che
• una volta per tutte
• una volta tanto

Expresii

• una volta corre il cane e una volta la lepre

Etimologie

Din voltare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voltare.

   • română: (eu) întorc

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru voltare.

   • română: întoarce

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul voltar < de origine latină.

Pronunție

• AFI: /ˈvɔɫ.tɐ/ (Portugalia)
• AFI: /ˈvɔw.ta/ (Brazilia)
• AFI: /ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)

Substantiv

volta f., voltas pl.

1. întoarcere, înapoiere, revenire

   A volta do rei.

2. cotitură, cot, curbă

   O barco ficou preso numa volta do riacho.

3. întoarcere (în direcția opusă)

   Fiz uma volta com o carro.

4. buclă, spiră; (p. ext.) scară spirală
5. (fig.) schimbare bruscă a politicii, atitudinii sau principiului

   Não me saí bem nas voltas da vida.

Sinonime

• 1: regresso, retorno
• 2: curva, meandro, serpeio, sinuosidade, volteio
• 3: giro, torneio, virada
• 5: guinada, reviravolta, virada

Antonime

• 1: ida, saída
• 2: reta

Cuvinte derivate

• voltinha

Cuvinte apropiate

• voltado
• voltador
• voltar
• volteada
• volteado
• volteador
• volteante
• voltear
• volteio
• volteiro
• voltejar
• voltejo

Locuțiuni

• às voltas com
• à volta de
• cortar uma volta
• dar a volta por cima
• dar uma volta
• dar uma volta em
• dar volta ao juízo
• dar volta em
• de volta
• numa volta de mão
• por volta de
• volta de fiel
• volta e meia
• volta olímpica

Etimologie

Din voltar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voltar.

   • română: (eu) întorc

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru voltar.

   • română: întoarce

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionário