învățătură
Etimologie
Din a învăța + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.və.ʦə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului învățătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învățătură | învățături |
| Articulat | învățătura | învățăturile |
| Genitiv-Dativ | învățăturii | învățăturilor |
| Vocativ | învățătură | învățăturilor |
- sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept.
- cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune.
- pregătire, studiu, școală; ucenicie.
- precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat.
Expresii
- A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online