arma

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză armer < latină armare. Confer italiană armare.

Pronunție

  • AFI: /ˈaɾ.ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) arma
Infinitiv a (se) arma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) armez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) armeze
Participiu armat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei.
  2. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) înarma.
  3. a dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența.
  4. a consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.
  5. a lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din armă.

Pronunție

  • AFI: /ˈaɾ.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru armă.

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f.

  1. armă





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție


Substantiv

arma f., armi pl.

  1. armă
  2. forță

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse





latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
arma
n. Singular Plural
Nominativ arma '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. armele





occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f.

  1. armă





papamiento

(Papiamentu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. a (se) arma





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f.

  1. armă





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f., armas pl.

  1. armă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse