cuc
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /kuk/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuc |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuc | cuci |
| Articulat | cucul | cucii |
| Dativ-Genitiv | cucului | cucilor |
| Vocativ | cucule | cucilor |
- (Cuculus) pasăre călătoare cu pene cenuşii, cu coada lungă cu pete albe, care îşi depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări şi care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate.
- (fig.) lucru extravagant.
- (adverbial) izolat, singur, străin.
- (la unele jocuri de copii) lovitură cu mingea în înălţime.
Cuvinte compuse
Expresii
- Lapte de cuc = ceva imposibil
- (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost
- Singur cuc = absolut singur
- De flori de cuc = în zadar; degeaba
- I-a cântat cucul din faţă = se spune despre cineva care prosperă
- Aşa are să-i cânte cucul = se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată
Traduceri
pasăre
|
|
