cuc

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un cuc (Coccyzus americanus)

română

Etimologie

Din latină cucus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuc cuci
Articulat cucul cucii
Dativ-Genitiv cucului cucilor
Vocativ cucule cucilor
  1. (Cuculus) pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate.
  2. (fig.) lucru extravagant.
  3. (adverbial) izolat, singur, străin.
  4. (la unele jocuri de copii) lovitură cu mingea în înălțime.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Lapte de cuc = ceva imposibil
  • (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost
  • Singur cuc = absolut singur
  • De flori de cuc = în zadar; degeaba
  • I-a cântat cucul din față = se spune despre cineva care prosperă
  • Așa are să-i cânte cucul = se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată


Traduceri

Referințe