străin

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina" şi rezolvând următoarele probleme: traducerea trebuie împărţită pe părţi de vorbire

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Substantiv 1.3 Adjectiv 1.3.1 Traduceri

română

Etimologie

Et.nec. Probabil din lat. extraneus

Substantiv

Declinarea substantivului străin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străin	străini
Articulat	străinul	străinii
Dativ-Genitiv	străinului	străinilor
Vocativ	străinule	străinilor

1. (Persoană) care face parte din populaţia altei ţări decât aceea în care se află sau trăieşte; (om, fiinţă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuieşte, trăieşte.
2. (Persoană) care aparţine unei naţionalităţi ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate naţională.
3. (Om) înstrăinat (sufleteşte), depărtat de...

Adjectiv

Declinarea adjectivului străin
	Singular	Plural
Masculin	străin	străini
Feminin	străină	străine
Neutru	străin	străine

1. (Despre ţări, locuri) care este altul decât cel de origine al cuiva.

   ♦ Care aparţine sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba.

2. (Persoană) care nu se află în relaţii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher.
3. care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. Care nu are nici o legătură, nici o contingenţă cu ceva, care este departe de ceva.
4. (Despre obiecte) care nu este proprietatea sa, care aparţine altuia.
5. care este de altă natură, are alte particularităţi decât mediul în care se află.
6. neobişnuit; bizar.

Traduceri