frate

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
O fată cu fraţii săi (1)
Un frate catolic (4)

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. frātĕr, -tris (= frātrem).

Pronunţie

  • AFI: /'fra.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
frate
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frate fraţi
Articulat fratele fraţii
Dativ-Genitiv fratelui fraţilor
Vocativ frate fraţilor
  1. persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiaşi părinţi sau din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă.
    Era frate bun cu el.
  2. (la pl.) nume dat copiilor (în cazul când se află între ei şi băieţi) născuţi din aceiaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă.
  3. (fig.) termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).
  4. grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric şi care ajută la treburile gospodăreşti; călugăr care are acest grad.
  5. lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referinţe





aromână

(Armãneashce)

Etimologie

Din lat. frātĕr. Cf. rom. frate.

Pronunţie

  • AFI: /'fra.te/


Substantiv

frate m., fratslji pl.

  1. frate

Antonime





italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. frātĕr.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

frate m., frati pl.

  1. (călugăr) frate
  2. (despre familie) (poetic) frate

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate