ieși

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină exire.

Pronunție

  • AFI: /je'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
ieși
Infinitiv a ieși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ies
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să iasă
Participiu ieșit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior.
  2. a se duce, a pleca de acasă.
  3. a se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.
  4. (despre semănături) a răsări, a crește.
  5. a se naște din..., a-și trage originea; a proveni.
  6. a părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera.
  7. a se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.
  8. a ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel).
    A ieșit primul.
  9. a promova, a avansa, a ajunge.
    A ieșit ofițer.
  10. a rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material.
  11. (despre calcule, socoteli) a da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.
  12. a se decolora; a se spălăci.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A ieși afară = a defeca
  • A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva
  • A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva
  • A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul) = se zice când cineva depune un efort extrem de mare
  • A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
  • A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit.
  • Cum o ieși, (numai) să iasă = exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat


Traduceri

Referințe