patrimoniu
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină patrimonium.
Pronunție
- AFI: /pa.tri'mo.nju/
Substantiv
| Declinarea substantivului patrimoniu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patrimoniu | patrimonii |
| Articulat | patrimoniul | patrimoniile |
| Dativ-Genitiv | patrimoniului | patrimoniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- bun material moștenit de la părinți; posesiune ereditară.
- totalitate de bunuri (materiale sau spirituale) care aparține unei colectivități; bun public.
Traduceri
Traduceri
