ton

română

Etimologie

Din fr. thon.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ton
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ton	toni
Articulat	tonul	tonii
Dativ-Genitiv	tonului	tonilor
Vocativ	'	'

1. (Thunnus thynnus) pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri.

Traduceri

pește

cehă: tuňák (Česky) m. coreeană: 참치 (한국어) (chamchi) daneză: tunfisk (Dansk) engleză: tuna (English) esperanto: tinuso (Esperanto) finlandeză: tonnikala (Suomi) franceză: thon (Français) m. germană: Thunfisch (Deutsch) m. italiană: tonno (Italiano) m. japoneză: 鮪 (日本語) (まぐろ, maguro) latină: thynnus (Latina)

maghiară: tonhal (Magyar) neerlandeză: tonijn (Nederlands) m. papamiento: tunafesh (Papiamentu) poloneză: tuńczyk (Polski) portugheză: atum (Português) rusă: тунец (Русский) (tun'éc) m. slovacă: tuniak (Slovenčina) m. spaniolă: atún (Español) m. suedeză: tonfisk (Svenska) c. turcă: tuna (Türkçe)

Etimologie

Din fr. ton < lat. tonus.

Substantiv

Declinarea substantivului ton
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ton	tonuri
Articulat	tonul	tonurile
Dativ-Genitiv	tonului	tonurilor
Vocativ	'	'

1. sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.
2. tonalitatea unei bucăți muzicale.
3. înălțimea cu care se pronunță o silabă.
4. felul în care urcă sau coboară vocea în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
5. (înv.) accent.
6. atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.
7. grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

Paronime

• tonus, tuna, tona, toană

Anagrame

• not

Expresii

• A da tonul =

• a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon
• b) a iniția, a începe ceva.

• Tonul face muzica - se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva
• A schimba tonul = a-și schimba atitudinea
• (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere.

Traduceri

sunet

afrikaans: toon (Afrikaans) catalană: to (Català) cehă: tón (Česky) daneză: klang (Dansk) engleză: tone (English) esperanto: tono (Esperanto) franceză: ton (Français) germană: Ton (Deutsch) irlandeză: glór (Gaeilge) m. latină: tonus (Latina)

letonă: tonis (Latviešu) m. lituaniană: tonas (Lietuvių) m. neerlandeză: toon (Nederlands), timbre (Nederlands) papamiento: tono (Papiamentu) poloneză: tona (Polski) portugheză: tom (Português) m. rusă: тон (Русский) (ton) m. spaniolă: tono (Español) suedeză: ton (Svenska) vietnameză: âm sắc (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /tʌn/

Substantiv

ton, pl. tons

1. tonă
2. o sută de lire sterline

Anagrame

• not

Cuvinte compuse

• displacement ton
• long ton
• measurement ton
• metric ton (tonne)
• register ton
• short ton

---

suedeză

(Svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /tɔn/

Substantiv

Declinarea substantivului ton
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ton	tonnet	ton	tonnen
Genitiv	tons	tonnets	tons	tonnens

ton

1. tonă

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /tu:n/

Substantiv

Declinarea substantivului ton
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ton	tonen	toner	tonerna
Genitiv	tons	tonens	toners	tonernas

1. ton (sunet la o frecvență; interval muzical; de culoare, nuanță; stil de vorbire)