șurubelniță
Aspect
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʃu.ru'bel.ni.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului șurubelniță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | șurubelniță | șurubelnițe |
Articulat | șurubelnița | șurubelnițele |
Genitiv-Dativ | șurubelniței | șurubelnițelor |
Vocativ | ' | ' |
- unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor.
Sinonime
- (tehn.) (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr
Cuvinte apropiate
- deșuruba
- deșurubare
- înșuruba
- înșurubare
- șurub
- șurubar, șurubăreasă
- șurubări
- șurubărie
- șurubărire
- șurubăriță
- șurubel
- șurubi
- șurubui
- șurubuire
- șurubuit
Traduceri
unealtă
|
|