armată
Aspect
Etimologie
Din italiană armata.
Pronunție
- AFI: /ar'ma.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului armată | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | armată | armate |
Articulat | armata | armatele |
Genitiv-Dativ | armatei | armatelor |
Vocativ | ' | ' |
- totalitatea forțelor militare ale unui stat.
- Orașul a fost cucerit de armată dușmană.
- mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară.
- Merge la armată.
- serviciu militar.
- Își face armata la...
- (fig.) colectivitate care acționează în vederea unui scop comun.
- Armata păcii.
- mulțime, ceată, cârd, șir.
Sinonime
- 1: (mil.) oaste, oștire, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie
- 2: militărie, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie
- 3: militărie, stagiu, serviciu militar, (pop. și fam.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție
- 5: grămadă, mulțime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A face armata = a executa serviciul militar
Traduceri
totalitatea forțelor militare ale unui stat
|
|