asemăna
Aspect
Etimologie
Din latină *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); confer italiană assembiare, franceză assembler, spaniolă asemblar, cu evoluția semantică diferită de română.
Pronunție
- AFI: /a.se.mə'na/
Verb
Conjugarea verbului (se) asemăna | |
Infinitiv | a (se) asemăna |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) asemăn, aseamăn |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) asemene |
Participiu | asemănat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) a avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva.
- (v.tranz. și refl.) a (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan.
Sinonime
Antonime
- a (se) asemăna: (se) deosebi, (se) diferenția, distinge
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a semăna