bold

română

Etimologie

Din slavă (veche) bodlı „ghimpe”.

Pronunție

• AFI: /bold/

Substantiv

Declinarea substantivului bold
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bold	bolduri
Articulat	boldul	boldurile
Genitiv-Dativ	boldului	boldurilor
Vocativ	boldule	boldurilor

1. (reg.) ac cu măciulie, ac cu gămălie.
2. vârf ascuțit.
3. cui de metal cu măciulie ornamentală.
4. băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele.
5. împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț).
6. (înv.) imbold.
7. (reg.) element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit.

Cuvinte derivate

• boldei
• boldi
• boldiș
• boldișor
• ghiold
• îmboldi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online