bănuit
Etimologie
Din a bănui.
Pronunție
- AFI: /bə.nuˈit/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului bănuit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | bănuit | bănuiți |
| Feminin | bănuită | bănuite |
| Neutru | bănuit | bănuite |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului bănuit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bănuit | bănuiți |
| Articulat | bănuitul | bănuiții |
| Genitiv-Dativ | bănuitului | bănuiților |
| Vocativ | bănuitule | bănuiților |
- persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online