bătrân

română

Etimologie

Din latină betranus (= veteranus).

Pronunție

• AFI: /bə'trɨn/

Substantiv

Declinarea substantivului bătrân
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bătrân	bătrâni
Articulat	bătrânul	bătrânii
Genitiv-Dativ	bătrânului	bătrânilor
Vocativ	bătrânule	bătrânilor

1. persoană în vârstă înaintată.
2. (fam.) tată; (la pl.) părinți.

Sinonime

• moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. și Maram.) vâj

Cuvinte derivate

• bătrână

Locuțiuni

• Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși.

Adjectiv

Declinarea adjectivului bătrân
	Singular	Plural
Masculin	bătrân	bătrâni
Feminin	bătrână	bătrâne
Neutru	bătrân	bătrâne

1. care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă.
2. (despre fața sau înfățișarea cuiva) care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe.
3. care există de mult timp, de demult.

Sinonime

• 1: trecut, vârstnic, (înv. și reg.) vechi
• 3: străvechi, vechi, (fig.) cărunt

Antonime

• june, tânăr, nou

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

bătrâior bătrânel bătrânesc bătrânește bătrânet bătrânețe

bătrâni bătrânicios bătrânie bătrânime bătrâniș îmbătrâni

Traduceri

care trăiește de mult timp

albaneză: plak (shqip) arabă: كبير السن (العربية) (kabeer as-sin) armeană: ծեր (հայերեն) (tzer) bosniacă: star (bosanski) catalană: vell (català), gran (català) cehă: starý (čeština) coreeană: 나이들다 (한국어) (nai-deulda) daneză: gammel (dansk) engleză: old (English) estoniană: vana (eesti) finlandeză: vanha (suomi) franceză: vieux (français) germană: alt (Deutsch)

greacă: γέρος (Ελληνικά) (geros) m. irlandeză: sean (Gaeilge) italiană: vecchio (italiano) m. latină: vetus (Latina), vetulus (Latina) maghiară: öreg (magyar) norvegiană: gammel (norsk) poloneză: stary (polski) m. sârbă: стар (српски / srpski) (star) slovacă: starý (slovenčina) m. slovenă: star (slovenščina) m. spaniolă: viejo (español) m. suedeză: gammal (svenska), ålderstigen (svenska) turcă: yaşlı (Türkçe)

Referințe

• DEX online