călcătoare
română
Etimologie
Din călcător.
Pronunție
- AFI: /kəl.kə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului călcătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călcătoare | călcătoare |
| Articulat | călcătoarea | călcătoarele |
| Genitiv-Dativ | călcătoarei | călcătoarelor |
| Vocativ | călcătoareo | călcătoarelor |
- muncitoare care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.; călcătoreasă.
- (rar) persoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
- prădătoare, hoață.
- scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele.
- vas în care se calcă strugurii.
- instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online