călcător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a călca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /kəl.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
călcător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcător călcători
Articulat călcătorul călcătorii
Genitiv-Dativ călcătorului călcătorilor
Vocativ călcătorule călcătorilor
  1. meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.
  2. (rar) persoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
  3. prădător, hoț.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
călcător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcător călcătoare
Articulat călcătorul călcătoarele
Genitiv-Dativ călcătorului călcătoarelor
Vocativ călcătorule călcătoarelor
  1. mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz.
  2. unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz.
  3. pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc.


Traduceri

Referințe