perniță
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /per'ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului perniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | perniță | pernițe |
| Articulat | pernița | pernițele |
| Genitiv-Dativ | perniței | pernițelor |
| Vocativ | perniță | pernițelor |
- diminutiv al lui pernă; pernuță, pernioară, pernișoară; (spec.) puișor.
- (urmat adesea de determinarea „de ace”) săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri; pernuță.
- piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului.
- mică pernă confecționată din țesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subțire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată și folosită la ungerea fusului osiilor.
- (în forma periniță) dans popular în care un băiat iese în centrul horei, își alege din horă o fată cu care îngenunchează (pe o pernă sau o batistă) și o sărută, fata urmând să facă în continuare același lucru cu alt băiat; melodie după care se execută acest dans.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online