cabinet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cabinet.

Pronunție

  • AFI: /ka.bi'net/


Substantiv


Declinarea substantivului
cabinet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cabinet cabinete
Articulat cabinetul cabinetele
Genitiv-Dativ cabinetului cabinetelor
Vocativ cabinetule cabinetelor
  1. încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesiuni.
  2. biroul unei persoane cu muncă de răspundere.
    Cabinetul ministrului
  3. încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc.
    Cabinet de numismatică.
  4. secție sau serviciu în întreprinderi, în instituții de învățământ etc., destinate unor studii și consultații de specialitate.
    Cabinet tehnic.
  5. (în unele țări) consiliu de miniștri; guvern.
  6. mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe