ciur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină cibrum (= cribum).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ciur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciur ciururi
Articulat ciurul ciururile
Genitiv-Dativ ciurului ciururilor
Vocativ ciurule ciururilor
  1. unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. sită.
  2. cantitate de material câtă încape într-un ciur.
  3. unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sârmă, o tablă perforată etc.
  4. ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează.
  5. una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A vedea ca prin ciur = a vedea neclar
  • A trece(sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență
  • A căra(sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă


Traduceri

Anagrame

  • c-uri

Referințe