cucă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kuka.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucă cuci
Articulat cuca cucile
Genitiv-Dativ cucii cucilor
Vocativ cucă cucilor
  1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor.


Traduceri

Etimologie

Din cuc + sufixul .

Substantiv


Declinarea substantivului
cucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucă cuci
Articulat cuca cucile
Genitiv-Dativ cucii cucilor
Vocativ cucă cucilor
  1. (rar) femela cucului.


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv


Declinarea substantivului
cucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucă cuci
Articulat cuca cucile
Genitiv-Dativ cucii cucilor
Vocativ cucă cucilor
  1. (reg.) deal înalt și izolat; vârf de deal.


Traduceri

Anagrame

Referințe