fortuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Fortuna

română

Etimologie

Din latină fortuna.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
fortuna
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fortuna invariabil
Articulat fortuna invariabil
Dativ-Genitiv fortunei invariabil
Vocativ ' '
  1. (în concepțiile mistice) forță supranaturală care se crede că ar determina dinainte desfășurarea evenimentelor.
  2. (fig.) concurs de împrejurări favorabile.

Sinonime


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină fortūna.

Pronunție

  • AFI: /for'tuna/


Substantiv

fortuna f., fortune pl.

  1. noroc, fortuna, șansă, baftă
  2. destin, soartă

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din fōrs ("șansă, noroc").

Pronunție

  • AFI: /forˈtuː.na/


Substantiv


Declinarea substantivului
fortuna
f. Singular Plural
Nominativ fortuna '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. noroc, fortuna, șansă, baftă
    Bona fortuna.
  2. destin, soartă
  3. prosperitate
  4. (la pl.) posesiuni, dețineri

Cuvinte apropiate





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină fortūna.

Pronunție

  • AFI: /foʁtũnɐ/ (Brazilia)


Substantiv

fortuna f., fortunas pl.

  1. noroc, fortuna, șansă, baftă
  2. destin, soartă
  3. (fig.) avere, bogăție

Sinonime





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină fortūna.

Pronunție

  • AFI: /foɾˈtu.na/


Substantiv

fortuna f., fortunas pl.

  1. destin, soartă
  2. noroc, fortuna, șansă, baftă
  3. (fig.) avere, bogăție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Referințe