fortuna
Aspect
Etimologie
Din latină fortuna.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului fortuna | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fortuna | invariabil |
| Articulat | fortuna | invariabil |
| Genitiv-Dativ | fortunei | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- (în concepțiile mistice) forță supranaturală care se crede că ar determina dinainte desfășurarea evenimentelor.
- (fig.) concurs de împrejurări favorabile.
Sinonime
Traduceri
soartă
|
noroc, șansă
|
|
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină fortūna.
Pronunție
- AFI: /for'tuna/
Substantiv
fortuna f., fortune pl.
Sinonime
Antonime
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
Referințe
(Latina)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /forˈtuː.na/
Substantiv
| Declinarea substantivului fortuna | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | fortuna | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din latină fortūna.
Pronunție
- AFI: /foʁtũnɐ/ (Brazilia)
Substantiv
fortuna f., fortunas pl.
Sinonime
(español)
Etimologie
Din latină fortūna.
Pronunție
- AFI: /foɾˈtu.na/
Substantiv
fortuna f., fortunas pl.