geniu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
geniu

română

Etimologie

Din latină genius, franceză génie.

Pronunție

  • AFI: /ˈʤe.nju/


Substantiv


Declinarea substantivului
geniu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ geniu genii
Articulat geniul geniile
Genitiv-Dativ geniului geniilor
Vocativ geniule geniilor
  1. cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare.
  2. fire, natură, caracter specific.
  3. (mitol.; azi în stilul poetic) spirit protector; duh (bun sau rău).
  4. armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe