Sari la conținut

gâdila

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din turcă gıdıklamak, de unde provine și neogreacă (și Brusa) γιδιλίζω (gidilízo), bulgară gădeličkam, albaneză guduljis.

Pronunție

  • AFI: /gɨ.di'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) gâdila
Infinitiv a (se) gâdila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) gâdil
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) gâdile
Participiu gâdilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
  2. (v.refl.) a fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
  3. (fig.) a produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
  4. (argou) (despre un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul.
  5. (argou) (despre victima unui hoț de buzunare) a-și da seamahoții încearcă să-l fure.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe