idol

română

Etimologie

Din slavă (veche) idolŭ.

Pronunție

• AFI: /'i.dol/

Substantiv

Declinarea substantivului idol
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	idol	idoli
Articulat	idolul	idolii
Genitiv-Dativ	idolului	idolilor
Vocativ	idolule	idolilor

1. divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios.
2. (fig.) ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri.

Cuvinte derivate

• idolaș
• idoliță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online