mângâia
Etimologie
Din latină *manganeare.
Pronunție
- AFI: /mɨn.gɨ'ja/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mângâia | |
| Infinitiv | a (se) mângâia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mângâi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mângâie |
| Participiu | mângâiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta.
- Îl mângâie cu duioșie pe obraz.
- (ironic) a lovi, a bate.
- (v.tranz. și refl.) a căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja.
- (v.tranz.) a bucura, a desfăta, a încânta.
- Peisajul îți mângâie privirea.
Sinonime
- 1: alinta, dezmierda, (pop. și fam.) giugiuli, (pop.) drăgosti, (reg.) adia, guguli, mădări, milui, nineri, (prin Ban. și Transilv.) băia, (înv.) măguli
- 3: consola
- 4: bucura
Cuvinte derivate
Traduceri
a alinta; a dezmierda