personifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

După franceză personnifier. Confer italiană personificare.

Pronunție

  • AFI: /per.so.ni.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
personifica
Infinitiv a personifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
personific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să personifice
Participiu personificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; (p.ext.) a simboliza.
  2. (v.tranz.) a găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe