pesimism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pessimisme, germană Pessimismus.

Pronunție

  • AFI: /pe.si'mism/


Substantiv


Declinarea substantivului
pesimism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pesimism invariabil
Articulat pesimismul invariabil
Genitiv-Dativ pesimismului invariabil
Vocativ pesimismule invariabil
  1. atitudine a omului care privește cu neîncredere viața și pe semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ fatal; concepție filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferința predomina în lume și nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente.
  2. sentiment de tristețe, de amărăciune și de neliniște; stare sufletească de deprimare.


Traduceri

Referințe