prolog

română

Etimologie

Din latină prologus, franceză prologue.

Pronunție

• AFI: /pro'log/

Substantiv

Declinarea substantivului prolog
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prolog	prologi
Articulat	prologul	prologii
Genitiv-Dativ	prologului	prologilor
Vocativ	prologule	prologilor

1. actor care, la romani, recita prologul unei piese de teatru.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză prologue.

Substantiv

Declinarea substantivului prolog
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prolog	prologuri
Articulat	prologul	prologurile
Genitiv-Dativ	prologului	prologurilor
Vocativ	prologule	prologurilor

1. parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor.
2. parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; (p.ext.) introducere, prefață.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online