prolog

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină prologus, franceză prologue.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
prolog
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prolog prologi
Articulat prologul prologii
Genitiv-Dativ prologului prologilor
Vocativ prologule prologilor
  1. actor care, la romani, recita prologul unei piese de teatru.


Traduceri

Etimologie

Din franceză prologue.

Substantiv


Declinarea substantivului
prolog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prolog prologuri
Articulat prologul prologurile
Genitiv-Dativ prologului prologurilor
Vocativ prologule prologurilor
  1. parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor.
  2. parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; (p.ext.) introducere, prefață.


Traduceri

Referințe