recunoștință

română

Etimologie

Din verbul a (se) recunoaște + sufixul -ință (după franceză reconnaissance, italiană riconoscenza).

Pronunție

• AFI: /re.ku.noʃ'tin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului recunoștință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recunoștință	recunoștințe
Articulat	recunoștința	recunoștințele
Genitiv-Dativ	recunoștinței	recunoștințelor
Vocativ	'	'

1. obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite.

   Îi poartă o mare recunoștință.

2. (înv.) recompensă pentru o binefacere.

Sinonime

• 1: (livr.) gratitudine, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) blagodarenie, cunoștință

Cuvinte derivate

• recunoaște
• recunoaștere
• recunoscător
• recunoscut

Cuvinte apropiate

• cunoaște
• cunoștință

Traduceri

gratitudine

engleză: thankfulness (English), acknowledgement (English) esperanto: dankemeco (Esperanto) franceză: reconnaissance (français) f. germană: Dankbarkeit (Deutsch) f. greacă: ευγνωμοσύνη (Ελληνικά) (evγnomosíni) f. italiană: riconoscenza (italiano) f. maghiară: hála (magyar)

neerlandeză: dankbaarheid (Nederlands) f. poloneză: wdzięczność (polski) f. portugheză: reconhecimento (português) m. rusă: благодарность (русский) (blagodárnost') f. spaniolă: reconocimiento (español) m. suedeză: tacksamhet (svenska) c. turcă: minnettarlık (Türkçe)

Referințe

• DEX online