retur
Etimologie
Din franceză retour.
Pronunție
- AFI: /re'tur/
Substantiv
| Declinarea substantivului retur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | retur | retururi |
| Articulat | returul | retururile |
| Genitiv-Dativ | returului | retururilor |
| Vocativ | returule | retururilor |
- întoarcere, revenire (în punctul de plecare).
- indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat trimițătorului.
- (sport) denumire dată duratei unei competiții la care participă mai multe echipe care, după ce s-au întrecut o dată fiecare, se întâlnesc încă o dată, în revanșă.
- întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional.
- (tehn.) conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat căldura.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online