roman

Vezi și : Roman

română

Variante

• romanț

Etimologie

Din franceză roman.

Pronunție

• AFI: /ro'man/

Substantiv

Declinarea substantivului roman
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	roman	romane
Articulat	romanul	romanele
Genitiv-Dativ	romanului	romanelor
Vocativ	romanule	romanelor

1. specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice.
2. operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în evul mediu, într-o limbă romanică.
3. (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile.

Cuvinte derivate

• preroman

Traduceri

Traduceri

franceză: roman (français)

Etimologie

Din latină romanus.

Substantiv

Declinarea substantivului roman
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	roman	romani
Articulat	romanul	romanii
Genitiv-Dativ	romanului	romanilor
Vocativ	romanule	romanilor

1. persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie.
2. locuitor al Romei.

Cuvinte derivate

• romană

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului roman
	Singular	Plural
Masculin	roman	romani
Feminin	romană	romane
Neutru	roman	romane

1. propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei.

Cuvinte compuse

• cifre romane
• biserica romană

Traduceri

Traduceri

franceză: romain (français)

occitană: roman (occitan), romanic (occitan)

Anagrame

• norma
• ornam

Referințe

• DEX '98 via DEX online