rond
Etimologie
Din franceză rond, germană Ronde.
Pronunție
- AFI: /rond/
Substantiv
| Declinarea substantivului rond | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rond | ronduri |
| Articulat | rondul | rondurile |
| Genitiv-Dativ | rondului | rondurilor |
| Vocativ | rondule | rondurilor |
- strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur.
- piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument.
- inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; (p.ext.) oamenii care fac această inspecție.
- serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană.
- (cor.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer.
Cuvinte compuse
Expresii
- A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online