schelă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă iskele < italiană scala. Confer sârbocroată skela și bulgară скeля (skelja).

Pronunție

  • AFI: /'ske.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
schelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ schelă schele
Articulat schela schelele
Dativ-Genitiv schelei schelelor
Vocativ schelă schelelor
  1. construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
  2. punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
  3. unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței.
  4. fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
  5. (înv.) port pe malul unui fluviu; (p.restr.) debarcader.
  6. punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
  7. (înv. și reg.) târg; piață de mărfuri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe