sincopă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză syncope.

Pronunție

  • AFI: /sin'ko.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sincopă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sincopă sincope
Articulat sincopa sincopele
Genitiv-Dativ sincopei sincopelor
Vocativ sincopă sincopelor
  1. încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare.
  2. (muz.) efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior.
  3. fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt.
  4. (rar) întrerupere, pauză.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe